Despre corn, Sandu Marin scrie pe
http://www.ziaruldeiasi.ro/naturist/floriile-florilor-medicinale~ni4aeq
„Este un arbore care înfloreşte la începutul lui martie, înaintea tuturor florilor. Fiind un copac longeviv, acesta poate fi găsit în Moldova chiar şi la vârste de 220 de ani. Mai poate fi întâlnit în Europa, Asia Mică şi America. De la corn sunt utilizate frunzele fructele şi scoarţa ramurilor de 1-2 ani.”
Pe wikipedia am găsit:
„Este un arbust mijlociu spre mare, deciduu, sau mai rar un arbore mic, cu înălţimea între 5 şi 12 metri, scoarţa maro închis şi crenguţe verzui. Frunzele sunt opuse, cu lungimea de 4-10 cm şi cu lăţimea de 2-4 cm, de formă ovoidală. Florile sunt mici (5-10 mm în diametru), cu patru petale galbene, adunate în grupuri de 10-25, şi înfloresc înainte ca frunzele să apară. Fructele (denumite coarne) sunt drupe roşii, alungite, de 2 cm lungime şi 1,5 cm în diametru, conţinând o singură sămânţă.
Fructele sunt comestibile, şi au gust astringent când sunt consumate proaspete. De aceea se folosesc mai ales gătite, având o aromă acidă, descrisă ca un amestec de merişoare şi vişine; sunt folosite mai ales la producerea gemului, la pregătirea sosurilor, similare sosului de merişoare, fiind curăţate de sâmburi şi fierte cu zahăr şi portocale. Pot fi de asemenea consumate uscate. În Armenia, fructul este folosit la distilarea votcii. În Turcia este consumat cu sare în timpul verii. Unele varietăţi din Ucraina, selectate pentru producere de fructe, au fructe de până la 4 cm lungime. Fructele se coc spre sfârşitul verii şi seamănă cu fructele coapte de cafea. În România, fructele se folosesc la obţinerea de cornată, o băutură alcoolică preparată din coarne fermentate cu zahăr şi alcool.
Specia este cultivată şi ca plantă ornamentală pentru florile de la sfârşitul iernii, care se deschid mai repede decât cele ale forsiţiei.
Din scoarţa sa se poate produce vopsea, iar din frunze se obţine tanin.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Corn_(arbust)”
La adresa
„Se utilizează frunzele, scoarţa şi fructele coapte.În tradiţia populară: lemnul este foarte căutat pentru cozi de unelte. Fructele se consumau crude sau se foloseau uscate sau la diferite preparate (marmeladă, sirop, ţuică).Frunzele, florile, fructele şi coaja se foloseau pentru vopsit în galben, roşu, cafeniu şi negru.Aproape peste tot coarnele uscate erau folosite contra diareei şi dizenteriei. La copii contra crampelor se dădeau 9 coarne, pisate în apă dacă erau mai mici şi în rachiu dacă erau mai mari. Frunzele de corn se fierbeau cu frunze de mălin, iar decoctul se lua contra limbricilor.Compoziţia chimică: fructele conţin zaharuri 9%, acizi organici, substanţe tanoide, substanţe minerale diverse, vitamina C, scoarţa are tanoizi.Proprietăţi: toate părţile plantei au proprietăţi astringente, pentru ca toate conţin tanin. Sunt din aceasta cauza si antidiareice, cicatrizante, dezinfectante. Frunzele se pot folosi cu succes la tratarea ascarizilor.”
Şi se dau câteva reţete în care se utilizează părţi din corn.
Mai puteţi citi despre corn şi în revista Fermierul, la adresa:
Un comentariu:
n-am mai mincat coarne de 30 de ani...si uitasem ca mai exista...
Trimiteți un comentariu